O poveste fără poveste

49.00 lei

Romanul este o descriere a societății comuniste văzută prin ochii a doi frați. Cele două personaje,  unul feminin, altul masculin își povestesc viața în societatea recent instaurată la data nașterii lor: comunismul în România.
Fiii unei familii de muncitori, cei doi copii sunt crescuți ”cu cheia de gât”, copiii sunt liberi să își găsească singuri preocupările, să își umple timpul cum cred și doresc, să-și aleagă carierele, ajungând să conștientizeze, pe măsură ce devin adulți, că trăiesc într-un regim opresiv, o dictatură.
Odată cu momentul 1989, romanul continuă cu perspectiva celor doi frați asupra tranziției societății socialiste către cea democratică. Observațiile făcute de cele două personaje pe traiectoriile alese individual se apropie, se depărtează, se completează, creând un tablou unitar privind printr-o lentilă strict particulară ultima jumătate de secol, în România.

Format: 13 x 20 cm, copertă simplă, mată

Editura Favorit, București, 2017

Categorii: ,

Descriere

Ogorul pe care am căzut eu anume în zorii acelui iulie 1956 se numea România, o rudă scăpătată de rang periferic, într-o vestită casă nobiliară, numită Europa. Momentul anume, 1956: trecuseră doar 11 ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, iar Romania era parte dintr-un grup de țări cedat Rusiei ca pradă de război pentru un experiment în care, chiar dacă nu o recunoșteau deschis, toate puterile erau interesate. Mai puțin cobaii experimentului, adică noi. Experimentul unei orânduiri sociale alternative capitalismului. Într-un spațiu controlat, marile puteri ale momentului bătuseră palma acordului pentru una dintre cele mai mari și mai cinice experiențe de laborator: comunismul. Stalin nu voia să fie singur în această aventură, dimpotrivă, dorea o curte regală cât mai extinsă. Ca atare, a cerut și a obținut la Yalta o parte din Bătrânul Continent.
Socialismul științific, dezvoltat ca teorie de exponenți ai claselor conducătoare din Vest și propagat prin celulele idealiste în rândul celor fără de speranță, atât în Vest, cât și în Est. Poate cu bune intenții inițiale, poate din simplă curiozitate, poate ca o deducție logică spre care convergeau datele în urma analizei informațiilor momentului. Ca orice idee, unii au luat-o ca pe o ipoteză interesantă, alții ca pe literă de lege, unii și-au agățat speranțele și idealismul de ea, alții au combătut-o activ. Cu toții, pro și contra, generațiile momentului, cam pe oriunde în lume, au plătit cu destinul propriu un preț mai ridicat sau doar câțiva bănuți. Ne naștem și trăim, întruchipând cu viețile noastre visele altor semeni, ale altor oameni. Vise care, uneori, se transformă în coșmaruri. A fost visul pe care generația părinților mei, a mea și a altor câteva generații succesive l-au populat cu destinele lor, cu viețile lor.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „O poveste fără poveste”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *