Descriere
Mă uimește că, după 30 de ani de conviețuire, am ajuns în situația în care ne aflăm… Orice voi fi așteptat de la viață, această cale anume iese din orice gamă de opțiuni avute în vedere. Este un rezultat inedit dintr-un punct de vedere neașteptat: nu atât acțiunea separării în sine, cât vârsta la care am luat decizia este ceea ce nu aș fi prognosticat.
De altfel, nu aș fi putut urmări logic un asemenea curs pentru că nu mă interesa decât prezentul. Viitorul își etala evantaiul de posibilități în care, condiționați de familiile noastre simple și conservatoare, această variantă anume nu era luată în calcul.
Evident, stagnarea este un concept inexistent: în viață nimic nu se oprește pe loc. Nu există nemișcare. Ci doar aparența nemișcării. Pentru bietele gâze care suntem, însă, un hiatus de acest nivel este ca și cum o viață s-ar fi încheiat și o alta ar fi început. Firesc ca spaima să ne cuprindă mintea și să dea cu noi de stânca dezolării. A îndoielii de sine și a… întrebărilor din nou și din nou repetate… tardiv, cum în grabă le etichetăm.
În ciuda oricăror argumentații, în adâncul nostru, fiecare dintre noi cunoaștem că impasul care ne-a adus la punctul prezent reprezintă o înfrângere atât personală, cât și de cuplu. Un blocaj pe care nu am reușit, cu resursele proprii, să îl rezolvăm. Ne place sau nu, acceptăm sau nu acceptăm, faptul este acolo, iar noi, noi doi, suntem acut conștienți de incapacitatea personală de a fi rezolvat această problemă. Oricât am încercat, oricât timp am pierdut cu ea, câtă vreme am fost termeni activi în ecuația mariajului nostru, nu i-am dat de cap.
Separarea noastră reprezintă dovada renunțării noastre de a soluționa o problemă care pentru cuplul pe care l-am format s-a dovedit insolvabilă. Noi doi nu am putut, nu putem și, admitem prin separarea noastră, că nici nu vom putea să o rezolvăm.
Un eșec.
Dacă vom mai dori să încercăm, totuși, să o rezolvăm până ne vom încheia socotelile cu această viață, pe această planetă, nu mai ține de alții, ci strict de noi doi. Putem, oare, închide cercul acestei iubiri, la șapte ani distanță? Putem, oare, să-l împlinim, în cele 360 de grade ale sale? Și oare cum poate arăta cercul complet al unei iubiri?
Putem, oare, găsi în noi resurse de răbdare, înțelegere și înțelepciune, în cea de-a doua parte a vieții noastre, resurse la care ne-am dovedit deficitari în prima parte a vieții, atunci când, în principiu dispuneam de toate resursele?
Recenzii
Nu există recenzii până acum.