Descriere
La radioul mașinii răsună primele acorduri ale melodiei Strani amori. Laura Pausini. Acum că le ascult, îmi dau seama cât îmi sunt de necunoscute: strani amori, ma în realta siamo noi.
Cum este posibil ca doar acum să mă pătrund de semnificația acestor cuvinte simple: iubiri stranii, care, în realitate, suntem noi. Oricât de bizare ne-ar apărea iubirile noastre, noi le facem astfel, noi contribuim în cel mai direct mod cu putință prin acțiunile noastre, prin acceptarea noastră, prin slăbiciune sau nesancționare, prin fiecare cuvânt și gest la modelarea lor și la turnarea lor în forma pe care o iau. Cea care ne chinuie sau care ne aduce liniște. În esență, iubirile noastre ne arată evoluția proprie sau starea de fapt a ființei proprii la momentul acelei iubiri.
Cum au fost iubirile mele? Ce anume a acționat butonul de pornire sau cel de oprire, la fiecare? Cum s-au raportat una la alta? Cum s-au determinat una pe alta? Ce anume am învățat cu fiecare? Despre mine și despre ceilalți? Despre oameni în general, despre tipul de bărbat de care am sau am avut nevoie? Privind prin această lentilă, devine limpede că, după primele mutări, care îmi apar ca aleatoare sau incidentale, înțelegând prin ”primele mutări” primii băieți care mi-au plăcut, de la un punct încolo am ales bărbații care răspundeau unor necesități ale momentului: necesități de dezvoltare afectivă și emoțională sau necesități mai concrete, determinate de gradul meu de oboseală afectivă sau de cel de plictiseală.
Dacă ar fi să rezum într-o propoziție, aș zice că mi-am ales bărbații de care m-am îndrăgostit ca să-mi depaneze defecțiunile momentului pe parcursul vieții. Presupun că majoritatea dintre noi ne alegem astfel partenerii. Cu alte cuvinte, vreau să cred că fac parte din normalitate.
Iubirile mele… Iubirile mele: o înșiruire de nume. Nu chiar atât de multe, dar nici puține. Șapte. Șapte nume. Șapte trepte. Șapte cercuri de cunoaștere și auto-cunoaștere.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.